Aplicatii gimnaziu si liceu

BAC Limba Romana – Rezolvare subiecte real

Rezolvarea subiectelor la limba si literatura romana de la examenul de bacalaureat 2020

Real, tehnologic

SUBIECT OFICIAL:

E_a_romana_real_tehn_2020_var_05

SUBIECTUL I.

A

  1. Secventa „s-au scurs” are sensul de „au trecut” si se refera rememorarea anilor care au trecut de cand criticul literar, Geoge Calinescu, a terminat cursurile liceului de baieti din Timisoara.
  2. Un aspect vestimentar prin care se distingea George Calinescu este basca de moda frantuzeasca si costumul bleumarin de un croi ales, dar fara ostentatie, care reiese din urmatoarea secventa: „ …imbracat in acelasi costum bleumarin de un croi ales, dar fara ostentatie si purtand o basca de moda frantuzeasca, argument vestimentar care pe atunci nu era un lucru banal.
  3. Starea de spirit a elevilor atunci cand George Calinescu il înlocuia pe profesorul de istorie era de bucurie, de exaltare, intrucat era foarte îndrăgit si apreciat in randul elevilor pentru nivelul sau intelectual, pentru calitatile sale admirabile de dascal, aspect care se poate desprinde din urmatorul pasaj al textului: „Cand profesorul de istorie, uneori suferind, lipsea, nu pregeta sa-l inlocuiasca si atunci venea in clasa spre bucuria noastra, cu cateva notite in mana, si cu o intreaga encliclopedie in memorie, oferindu-ne-o darnic, cu verbul sau rar si cald.
  4. Profesorul George Calinescu ramane in memoria elevilor sai prin “ochii sai scanteietori” ce reflectau inteligenta, dar si prin / “vioiciunea contagioasa” / “un optimism socant” / “o caldura care ne cucerea”.
  5. Modul de viata al lui George Calinescu, in perioada in care acesta locuieste in Timisoara, se caracterizeaza prin traiul modest, decent, dar cu o tinuta care nu trecea neobservata, si anume, basca de moda frantuzeasca si costumul bleumarin de un croi ales, asa cu reiese din secventele locuia anonim într-o casa de margine si „purtand o basca de moda frantuzeasca, argument vestimentar care pe atunci nu era inca un lucru banal”.

ATENTIE: SE RECOMANDA INCADRAREA LIMITA DE SPATIU DE 30-50 DE CUVINTE. NERESPECTAREA LIMITEI DE SPATIU ATRAGE, DUPA SINE, DEPUNCTAREA CU  1-2 puncte, conform baremului!!!!

B.

Compunerea argumentativa – se puncteaza orice formulare pertinenta, convingatoare, care are legatura cu tema, se raporteaza la informatiile din textul suport, dar si la experienta culturala sau personala.

De asemenea, compunerea trebuie sa respecte structura unei compozitii argumentative (introducere, in care vom spune cateva date legate de subiectul propus, plus fixarea ipotezei si motivarea acesteia, cu ajutorul conectorilor logici: „In opinia mea, …”, „Din punctul meu de vedere ,…”, „Sunt de parere ca…”.

ATENTIE! A se evita exprimarea cacofonica „Dupa parerea mea, …”.

Motivarea ipotezei se face, obligatoriu, cu ajutorul uneia dintre conjunctiile cauzale: „deoarece”, „intrucat”, „fiindca”, „pentru ca”.

Primul argument se va fixa cu ajutorul secventei „In primul rand, ….”. Primul argument se va raporta strict, pentru sustinerea sa, la informatiile din text.

Al doilea argument se va fixa cu ajutorul secvente „In al doilea rand, ….”. Cel de-al doilea argument se va raport, strict, fie la experienta personala, fie la cea culturala.

In incheiere, se va formula o concluzie cu privire la cele enuntate in cele doua argumente anterioare.

Fixarea concluziei se face cu ajutorul conectorilor logici: „Deci, …”, „Asadar, …”, „In concluzie, …”, „Prin urmare, …”. 

Atentie! La respectarea limitei de 150 de cuvinte.

            Un exemplu de compunere argumentativa

Totalitatea mijloacelor de informare in masa, indiferent de platforma tehnologica (tiparite pe hartie, proiectate pe ecrane sau afise stradale, transmise la radio sau televizor, publicate pe internet, accesibile gratuit sau cu plata), reprezinta mass-media sau (impropriu spus) presa.

            Se stie deja ca, datorita influentei si capacitatii sale foarte mari de manipulare si informare, mass-media a fost supranumita si „a patra putere in stat”.

            Din punctul meu de vedere, sunt de parere ca (consider ca, tin sa subliniez faptul ca) mass-media contribuie la crearea imaginii publice a unei persoane, intrucat principal al mass-mediei este acela de a te informa cu privire la lucrurile relevante din societate, dar si la conturarea unei imagini negative si pozitive asupra unei persoane publice.

            In primul rand, rolul mass-mediei este acela de a te informa corect si impartial, pe baza de informatii si adevaruri factuale, cu privire la imaginea unei persoane. Informarea corecta, invitarea la dezbateri ajuta oamenii sa isi formeze o idee cat mai obiectiva legata de comportamentul si felul de a fi al unei persoana. In acest fel, imaginea este ilustrata oamenilor in chip real, fara distorsiuni esentiale, evidente.

            In acest sens, as dori sa subliniez, raportandu-ma la textul suport, ca imaginea criticului literar, George Calinescu, este creionata cu ajutorul emisiunilor televizate. Astfel, „cu putin timp inainte de a se stinge, zeci de mii de oameni l-au revazut, prin mijlocirea unei emisiuni televizate…”. Micul ecran ne infatisa tragic o figura devastata de boala, cu parul valvoi…”.

            In al doilea rand, cred ca mass-media ar trebuie sa ne ajute sa facem diferenta intre o opinie si o stire, care sa reflecte adevarul factual, prin informarea corecta si impartiala a publicului. Mai exact, mass-media ar trebui sa isi asume rolul de „fereastra” prin care informatia nealterata sa formeze o imagine cat mai reala a opiniei publice despre o anumita personalitate. Imaginea distorsioneaza a persoanei se repercuteaza asupra perceptiei sale negative in randul publicului.

De exemplu, ….. (aici poti da un exemplu concret de persoana a carei imagine a fost influentata negativ sau pozitiv de mass-media).

            In concluzie, as dori sa accentuez ideea conform careia mass-media isi asuma rolul de formare a imaginii unei personalitati prin informare impartiala, obiectiva, oferind posibilitatea publicului sa isi formeze o opinie cat mai pertinenta legata de respectiva personalitate care este adusa in fata micului ecran, ori care este promovata prin intermediul celorlalte mijloace media.

SUBIECTUL II.

            Un exemplu de raspuns:

            Perspectiva narativa prezenta in fragmentul suport este una obiectiva, cu focalizare zero si viziune „din spate” privita asupra actiunii si a personajelor.

            Fragmentul citat apartine unei opere epice, fapt care face ca naratiunea sa fie modul de expunere predominant al textului. Predominanta naratiunii este pusa in evidenta cu ajutorul verbelor la persoana a III-a, precum „se opri”, „sa se gandeasca”, „avu”, „va revedea” si a substantivelor „nari”, „trenul”, „geamantane”, etc.

            Relatarea evenimentelor implica prezenta unui narator obiectiv, omniscient, omniscient si extradiegetic. Acestea este detasat de actiune si de personaje, relatand intamplarile la persoana a III-a, aspect semnalat atat de verbele la persoana a III-a anterior inlustrate, cat si de pronumele la persoana a III-a „lui”, „i” sau „el”.

Naratorul stie totul despre personajele sale (reflectii interioare, trairi psihoafective). In general, acesta descrie tot ce se intampla, ofera informatii care depasesc ceea ce stie fiecare personaj in parte. Prin intermediul stilului indirect – liber se transcriu gandurile personajului, trairile si reflectiile lui.

SUBIECTUL III.

Aici se putea alege comedia „O scrisoare pierduta”, de Ion Luca Caragiale.

            Scriitorul si dramaturgul Ion Luca Caragiale face parte din perioada marilor clasici, fiind cunoscut ca cel mai mare dramaturg roman. Opera sa este caracterizata prin satira acerba, se divizeaza in opere in proza de tip nuvela si schita sau opere dramatice de tip comedie si drama.

Scriitorul formeaza o lume aparte inspirata din burghezia vremii in cadrul comediilor „O scrisoare pierduta”, „D-ale carnavalului”, „O noapte furtunoasa”, „Conul Leonida, Fata cu reactiunea”.

            Opera literara “O scrisoare pierduta” se inspira din evenimentele politice ale anului 1883, este jucata pe scena in 1884 si publicata in 1885. Opera apartine genului literar dramatic si este o comedie de moravuri de tip clasic.

            Comedia este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza in care se imbina categoria estetica a comicului si dramaticului cu un conflict puternic ce declanseaza situatii neasteptate, finalul fiind de regula fericit.

Comedia „O scrisoare pierduta” se incadreaza in curentul literar al clasicismului.

Clasicismul este o doctrina literara cristalizata in secolul al 17-lea in Franta, caracterizata prin imitarea operelor Antichitatii greco-latine, potrivit unor reguli deduse din capodoperele acesteia. Clasicismul presupune, indiferent de epoci, subiecte nobile, monumentale si o expresie simpla, echilibrata, eleganta.

Drept caracteristici, clasicismul este un curent rationalist in care exista obiectivitate si se respecta normele de compozitie, a regulilor (celor trei unitati: de loc, de timp, de actiune). Exista interesul pnetru natura umana (tipuri eterne) si idealul imbinarii frumosului cu binele si adevarul, a utilului cu placutul. In opere se afla ordine, echilibru, armonie, rigoare si are loc puritatea genurilor, sobrietatea stilului, scopul fiind didactic si moralizator.

            In primul rand, una dintre categoriile de baza ale comediei este prezenta comicului.

              Comicul este o categorie estetica avand ca efecte rasul, declansat de contrastul/ nepotrivirea dintre aparenta si esenta, pretentii si realitate, asteptari si rezultate.
Comicul se clasifica in mai multe tipuri/ forme de realizare a efectului comic. 

Comicul de situatie este creat prin rasturnarea spectaculoasa de situatii, prin prezenta incurcaturilor, a confuziilor. Din aceasta categorie putem enunta, ca exemplu, secventa in care Ghita Prinstanda, politaiul orasului, numara gresit steagurile.

Comicul de caractere schiteaza tipuri umane – avarul, canalia, familistul, care sunt vizibile prin patima ce-i stapaneste. 

Comicul de moravuri evoca modul de viata al unei epoci, tabieturile unor familii, snobismul, incultura, aerele unor personaje care pretind apartenenta la o clasa superioara a societatii.

Comicul de limbaj se refera la modul de expunere al personajelor, tradandu-l incultura prin folosirea gresita a unor termeni, tautologia, ticurile verbale, truismele, constructiile prolixe. Aici putem enunta secventa in care apare Ghita Prinstanda „Fameleie mare, renumeratie mica dupa buget!”’, in discutia sa cu Stefan Tipatescu, prefectul judetului.
 Comicul de nume este reliefat de numele personajelor, aluzia acestora starnind rasul.

Numele de „Catevencu” provine de la „cata”, aluzie la demagogia personajului, care vorbeste mult si prost. Numele lui Zaharia Trahanache inseamna zahariseala, ramoleala, indicand caracterul maleabil al personajului. Dandanache este un nume de origine greceasca, acesta indicand dandanalele, boacanele pe care le facea personajul. Farfuridi si Branzovenescu este acel cuplu caragialesc al carui nume ofera publicului sugestii culinare.

In al doilea rand, titlul pune in evidenta constrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic o banala scrisoare, care starneste pretextul dramatic al comediei. In plus, articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei, pierderile succesive ale scrisorii, aplicate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect.

In alta ordine de idei, tema operei o constituie satirizarea societatii burheze si a lumii politice de la mijlocul secolului al 19-lea. Opera are un caracter de generalitate prin tema, fapt evidentiat si de reperele spatio-temporale “In capitala unui judet de munte, in zilele noastre.” Opera cuprinde 4 acte in care conflictul dramatic se cumuleaza prin tehnica bulgarelui de zapada, conflicte secundare acumulandu-se in cel principal, scotandu-se astfel in evidenta amplificarea treptata a conflictului.

            In ceea ce priveste actiunea operei, fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste aploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii. Actiunea comediei este plasata in “capitala unui judet de munte, in zilele noastre.” adica la sfarsitul secolului al 19-lea, in perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile.

            Scena initiala din actul 1 (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu “Racnetul Carpatilor”, si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de “machiaverlacul” lui Catavencu sunt de un comic savuros. Naivitatea (aparenta sau reala) a lui Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu SI zoe Trahanache, care actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului.

Actul 2 prezinta in prima scena o alta numratoare: a voturilor, dar cu o zi inaintea alegerilor. Se declanseaaza conflictul secundar, reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia locuintei pentru a gasi scrisoarea, Zoe dimpotriva, ordona eliberarea lui si uzeaza mijloace de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de la centru solicita alegerea altui candidat pentru colegiul al II-lea.

In actul 3 (punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei unde au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu, in cadrul intrunirii electorale. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache. Incercarea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat in sala de Pristanda. In incaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.

Actul 4 (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge iar la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.

Un alta caracteristica a comediei ca specie a genului dramatic este prezenta didascaliilor (indicatiilor scenice), care reprezinta interventia autorului in cadrul textului. Interne si externe, acestea au o dubla functie: de a evidentia modul in care piesa este reprezentata pe scena (sunt practic niste indicatii de regie menite sa arate regizorului si actorului modul in care piesa sa fie jucata pe scena), fiind, totodata, un mijloc important de caracterizare a personajelor, scotand in relief atitudine, comportamentul si vestimentatia acestora.

            Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Ele epartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi.

 Pompiliu Constantinescu precizeaza in articolul Comediile lui Caragiale noua clase tipologice, dintre care urmatoarele sunt identificate si in O scrisoare pierduta: tipul incornoratului (Trahanache), tipul primului-amorez si al donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al demagogului (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu), tipul raisoneurului (Pristanda).

Dar scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a individualiza personajele, prin comportament, particularitati de limbaj, nume, dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. De exemplu, Trahanache este incornoratul simpatic, dar si vanitosul inselat si ticaitul, Zoe reprezinta tipul cochetei, dar si al femeii voluntare.

Avand in vedere aceste caracteristici, opera literara “O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului.

In opinia mea, prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atrage atentia cititorilor/ spectatorilor, in mod critic, asupra “comediei umane”, putand fi incadrata in curentul clasicist prin caracterul satiric (o perspectiva ironica asupra burgheziei si a societatii politice romanesti din sec al XIX-lea), prin sustinerea valorilor clasice de bine, frumos, adevar, capatand astfel si un  scop didactic, moralizator, dar si prin respectarea regulii celor trei unitați de timp (loc – „capitala unui județ de munte”, timp- sec al XIX-lea, actiune – cu prilejul alegerilor pentru Camera Deputatilor din anul 1883).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *